audit evaluare de risc

La 87 de ani de la realizarea primei clădiri cu peste 100 de etaje – „Empire State Building” lucrurile se derulează într-un ritm alert pe piaţa construcţiilor de acest gen, arhitecţii şi constructorii fiind angrenaţi ȋn ridicarea mai multor coloşi, unii chiar de peste 900 metri – „Kingdom Tower”, în Jeddah, Arabia Saudită.

Apărute, să zicem, relativ recent ȋn peisajul urbanistic românesc, clădirile ȋnalte şi foarte ȋnalte reprezintă, ȋncă, o provocare din punctul de vedere al intervenţiei operative pentru stingerea incendiilor sau ȋn alte situaţii de urgenţă: cutremure, accidente şi incidente tehnologice, avarii etc. Cu toată criza economică resimţită începând cu anul 2008, multe dintre marile companii nu şi-au oprit dezvoltarea în tot acest răstimp. Una dintre cele mai mari afaceri în domeniul construc­ţiilor şi al arhitecturii este edificarea de clă­diri ȋnalte şi foarte înalte. Clădirea foarte înaltă reprezintă, prin definiţie, construcţia civilă (publică) la care pardoseala ultimului nivel folosibil este situată la înălţimea de 45 m sau mai mult, măsurată de la nivelul accesului autospecialei de intervenţie. Clădirea înaltă are o înălţime maximă de „doar” 28 m.

Apărute, să zicem, relativ recent ȋn peisajul urbanistic românesc, clădirile ȋnalte şi foarte ȋnalte reprezintă, ȋncă, o provocare din punctul de vedere al intervenţiei operative pentru stingerea incendiilor sau ȋn alte situaţii de urgenţă: cutremure, accidente şi incidente tehnologice, avarii etc. Cu toată criza economică resimţită începând cu anul 2008, multe dintre marile companii nu şi-au oprit dezvoltarea în tot acest răstimp. Una dintre cele mai mari afaceri în domeniul construc­ţiilor şi al arhitecturii este edificarea de clă­diri ȋnalte şi foarte înalte. Clădirea foarte înaltă reprezintă, prin definiţie, construcţia civilă (publică) la care pardoseala ultimului nivel folosibil este situată la înălţimea de 45 m sau mai mult, măsurată de la nivelul accesului autospecialei de intervenţie. Clădirea înaltă are o înălţime maximă de „doar” 28 m.

Revenind la subiectul nostru, iată care ar fi câteva aspecte, mai importante, de care trebuie să se ţină cont, atunci când se analizează securitatea la incendiu a unei clădiri înalte:

• numărul mare de etaje;
• intervenţia cu forte din exterior dificilă;
• propagarea uşoară a incendiului, de la un etaj la altul, prin conducte de ventilaţie, alte goluri sau prin exteriorul anvelopei clădirii;
• posibilitatea de întâlnire în clădire a mai multor tipuri de activităţi desfăşurate şi de riscuri, a mai multor tipuri de compartimentări;
• prezenţa unor spaţii verticale pe toată înălţimea clădirii, care pot determina apariţia efectului de horn;
• prezenţa unor materiale inflamabile, foarte toxice la ardere;
• existenţa spaţiilor tehnice (toate instalaţiile din interiorul clădirii au nevoie de spaţii tehnice);
• prezenţa utilizatorilor.

Exerciţiile de evacuare: de ce? Când? Cum?

Pregătirea, antrenamentul ȋn respectarea procedurilor de intervenţie şi evacuare sunt elemente cheie ȋn situaţia unor urgenţe ce ar putea să apară la locul de muncă. Ȋn acest context, exerciţiile periodice de evacuare ȋşi au un loc de frunte printre alte măsuri cu caracter preventiv. Specialiştii susţin că este un bun demers organizatoric să se organizeze exerciții de evacuare, ori de câte ori este necesar, pentru a menține angajații pregătiți să se comporte adecvat ȋntr-o situaţie reală. Este de recomandat implicarea unor „resurse externe”, cum ar fi unităţile de pompieri militari, serviciile private pentru situaţii de urgenţă și chiar efective de poliție, atunci când este posibil. După fiecare exercițiu, conducerea obiectivului și salariații implicaţi trebuie să analizeze modul ȋn care acesta s-a desfaşurat, pentru a identifica punctele tari și punctele slabe ale planului de desfăşurare și pentru a-l îmbunătăți.

Este important să rețineți că, există un cadru normativ ce reglementează şi materia exerciţiilor de evacuare la incendiu, iar din ce ȋn ce mai mult operatorii de asigurări solicită organizarea de exerciții periodice pentru a se asigura evacuarea în siguranță a salariaților.

Obiectivele exerciţiilor de evacuare:

• punerea ȋn practică, ȋmpreună cu toţi ocupanţii unei clădiri, a procedurilor de urgență,  într-un mediu simulat, dar sigur; observarea comportamentului ocupanţilor clădirii.
• determinarea faptului dacă angajații înțeleg și pot, sau nu îndeplini sarcini de urgență;
• evaluarea eficienţei procedurilor de evacuare și determinarea modificărilor sau ajustărilor necesare pentru îmbunătățirea performanței;
• estimarea timpului în care ocupanţii reuşesc să ajunga în exteriorul clădirii sau într-o zonă de siguranţă;
• respectarea cerințelor normelor legale.

Frecvența exerciţiilor

Cât de des ar trebui desfășurate exercițiile de evacuare la incendiu depinde, în parte, de cerințele cadrului normativ, dar și de pericolele si riscurile de incendiu evaluate, de la locul de muncă. La un loc de muncă cu pericole grave de incendiu (de exemplu, materiale inflamabile sau ieșiri dificile ca în clădiri înalte), exercițiile de incendiu ar trebui efectuate cel puțin o dată la 3 luni. În alte locuri de muncă, la fiecare 6 luni poate fi suficient.

Exerciţiile de evacuare: anunțate sau neanunțate?

Angajații preferă, probabil, antrenamentele anunțate și ar putea fi şi mai ușor pentru cei responsabili să planifice din timp exerciţiul și să minimalizeze întreruperile fluxului de lucru. Dar exercițiile neanunțate măsoară şi cu mai multă precizie gradul de pregătire pentru evacuare al ocupanţilor. Acestea sunt, ȋn general, o simulare a unei situaţii ipotetice efectuată cu scopul de a evalua viabilitatea planului de intervenţie, cât de bine a fost realizată evaluarea riscurilor sau dacă a fost nominalizat corect personalul pe care ne bazăm pentru a conduce evacuarea ȋn caz de incendiu. Indiferent dacă evacuarea ȋn caz de incendiu este anunțată sau neanunțată, aceasta este un exercițiu cu totul special. De exemplu, dacă este necesar ca angajații să cunoască noi proceduri sau să se familiarizeze cu alte căi de evacuare, este posibil ca un exerciţiu anunțat să fie mai adecvat, decât unul inopinat, deoarece aceasta va oferi tuturor posibilitatea de a exersa evacuarea într-un mod mai sigur. Angajații vor ști dinainte că alarmarea nu este reală și, prin urmare, vor fi probabil mai calmi și concentraţi pe învățarea noilor reguli.

Pe de altă parte,  este bine să se verifice, periodic, cum reacţionează ocupanţii unei clădiri ȋn situaţia apariţiei unei urgenţe majore, care necesită evacuarea totală sau parţială a unei cladiri. Și din moment ce situațiile reale de urgență nu sunt niciodată planificate, TREBUIE să se cunoască realitatea unei situaţii ce poate avea urmări grave, să se conştientizeze pericolele şi riscurile potenţiale care pot apărea ȋn cazul declanşării unui incendiu.

Evaluarea exerciţiului de evacuare

Pentru a se asigura că au fost îndeplinite obiectivele propuse și că angajații s-au comportat în mod corespunzător și eficient, în timpul exercițiilor, personalul de specialitate (organizatorul) ar trebui să observe atent modul de desfăşurare al acestora și să le evalueze imediat după ȋncheiere.

La evaluarea exercițiilor, puneți-vă întrebări, cum ar fi:

• Ați activat corect alarma de incendiu?
• Au auzit toți angajații alarma?
• A funcționat corect sistemul de comunicații vocale și au fost instrucțiunile audibile?
• Dispozitivele electro-magnetice de blocare au eliberat ușile blocate la semnalul sistemului de alarmă de incendiu?
• Şi-au verificat angajații zonele de lucru pentru incendiu?
• Au închis ușile și ferestrele (dacă este cazul) înainte de evacuare?
• Echipamentul de lucru a fost oprit în mod corespunzător?
• Toți angajații au participat la antrenament?
• Au urmat angajații rutele de evacuare stabilite?
• Au fost neobstrucționate coridoarele și scările?
• S-au evacuat toți angajații care au nevoie de asistență specială?
• S-au deplasat, ȋn ordine, angajații direct în zonele de adunare, după evacuarea clădirii?
• A verificat cineva că toți angajații au fost contabilizați?

Exercițiile pentru situații de urgență au rolul de a familiariza angajații cu instrumentele menite să îi protejeze. Ele sunt o simulare a felului în care fiecare angajat ar trebui să acționeze în cazul unui incendiu. Desfăşurarea lor cu o anumită periodicitate contribuie şi la verificarea modului de intervenţie în situaţii de urgenţă, a dotării cu mijloace de intervenţie a personalului din obiective, cât şi la antrenarea forţelor specializate din cadrul structurilor de intervenţie ale pompierilor militari sau civili.